laurentiubuica

Documentar fulgerător

Adăugat pe 21.01.2012 în Advertising | Nici un comentariu

E sâmbătă seara și aș fi vrut să vă las cu o reclamă ușoară, de care probabil puteți râde dar am dat peste documentarul de mai jos.

Am fost puțin uimit că totul s-a întâmplat până la urmă de dragul advertisingului și că documentarul fusese sponsorizat de Jagermeister. Sincer nu știu cum cineva cu toate doagele întregi ar încerca să se lase lovit de fulger, dar pentru promovare și puțini bani un american a fost destul de tâmpit să facă asta. Și mai ales că o firmă de băuturi alcoolice a sponsorizat această nebunie.

Asta că tot vorbeam zilele trecute cu niște prieteni despre Jagermeister și efectele lui nebănuite. Acum serios vorbind, nici o firmă care încearcă să se promoveze într-un astfel de mod n-ar merita să fie printre primii pe piață în domeniul lor. Și apropo de încercări, îi sfătuiesc pe toți cititorii blogului să nu încerce experimentul de mai sus acasă.

De-a hoții și vardiștii

Adăugat pe 19.01.2012 în Advertising | Nici un comentariu

Ziceam acum câteva zile de BBH și cum dintr-un brand care stătea să pice, l-au reinventat și au ajuns cu el undeva sus, tot mai sus. Da, vorbesc de Axe sau Lynx cum este denumit prin Marea Britanie și alte câteva state.

De curând au dat drumul la campania Axe Anarchy și a ieșit un spot fain numit sugestiv “Cops and Robbers” ce sare din tiparul obișnuit al reclamelor pline de clișee ale celor de la Axe și aduc în prim plan varianta de legătură în jocul relațiilor.

Dacă în general un set de reclame înfățișau masculii alpha în goana lor eternă după femei acum bărbatul nu e cel care aleargă după femeie ci invers. Fac din bărbat idealul oricărei femei și o pun pe această să-l vâneze cum știe ea mai bine. Motivul aici este spargerea unui magazin de bijuterii de către un bărbat urmărit de o femeie polițist. De fapt motivul real este jocul continuu dintre un bărbat și o femeie când unul dintre ei încearcă să-l cucerească pe celălalt.

Line-ul din final închide practic jocul și ne spune că “Nimic nu va mai fi la fel”. Practic lumea în care bărbatul este eternjul curtezan s-a încheiat și e timpul ca femeile să-și facă loc în acest joc.

Faină strategia pe care cei de la BBH London o aplică pentru a scoate în evidență batălia dintre sexe și că era clișeelor este de mult apusă. Spot-ul l-am luat de pe pagina de Youtube a celor de la AXE, care dealtfel este și foarte mișto branduită.

Ignoranța este fericire

Adăugat pe 18.01.2012 în Personal | 1 comentariu

Toată lumea cred că știe de “Ignorance is bliss”. N-aș putea să vă spun cine a zis prima dată lucrul acesta dar pot să certific că este adevărat. A ignora înseamnă pur și simplu detașare. Ignoranța este câteodată cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla. Părinții mei întotdeauna mi-au zis ignorăi pe acei oameni care te vorbesc pe la spate, ignorăi pe oamenii care te enervează, ignoră să te bagi în conflicte doar de dragul de a te bagă și vezi-ți de treaba ta.

În generală și în liceu consideram asta o utopie și mai mult de atât, nu concepeam să fiu cel enervat de toată lumea fără să ripostez și să se întâmple ceva. Doar era orgoliul și siguranța mea la mijloc, nu-i așa? Poate atunci nu gândeam întrutotul limpede. Acum!?

Am crescut și am învățat să ignor. Și asta pentru că de prea multe ori luam de bun unele lucruri și foarte personal. Am învățat că e bine să ignor și să trec cu vederea anumite aspecte care nu mă avantajeau în niciun fel sau îmi creeau neplăceri și temeri nejustificate. Întâmplări pe care puteam să le evit ușor. Sunt unele lucruri care pur și simplu nu mă ating și nu mă mișcă din loc.

Poate sunt un ignorant, poate nu sunt dar ceea ce s-a întâmplat în București în ultimele zile mi-a demonstrat că suntem departe de civilizația pe care românii o sperau acum 23 de ani. Suntem departe pentru că nu știm să ne comportăm, nu știm ce vrem să facem și încotro o apucăm. Am filtrat toate cuvintele cheie legate de desfășurarea acestor evenimente pentru că unele lucruri erau pur și simple aberații și nu evidențiau deloc realitatea din acel moment. Era uneori prea mult zgomot care nu spunea nimic.

Suntem liberi să facem ce vrem, când vrem și cum vrem. Întradevăr este corect că oamenii protestează, dar cu ce scop? Ce cred masele că se va întâmpla dacă se strâng seară de seară la Universitate și țipă până răgușesc? Cu o floare nu se face primăvară, darămite cu câteva sute de oameni. Alex Mihaileanu spunea că oamenii nu vor schimbare ci vor să beneficieze de protecționismul socialist dar să aibă parte în același timp de toate lucrurile bune date de capitalism și democrație. Ori într-o alegere nu există cale de mijloc. Nu există da, nu și poate. Și mentalitatea românească se pare că nu învață niciodată acest lucru.

De ce prefer să stau în casă și să nu particip la astfel de manisfestări? Pentru că nu cred în ideologia “Deșteaptă-te române în al 12-lea ceas”. Pentru că ai mei m-au educat cum au știut ei mai bine și am învățat că violența nu-ți întărește nici convingerile nici nu este soluția tuturor problemelor omenirii. Și pentru că la 24 de ani cât am nu-mi permit să mă alătur unora sau altora. La fel ca Andrei, trebuie să profit de faptul că încă sunt tânăr și sănătos și să-mi clădesc un viitor care să-mi permită la bătrânețe să stau liniștit și să-mi văd copiii și nepoții fericiți.

Nu cred în politică, nu mi-am exercitat niciodată dreptul la vot și nu voi face asta atâta timp cât în această țară nu vor exista oamenii potriviți pentru a face ceva. Asta durează. Și nu cred că se va întâmpla asta prea curând. Cei care cred în schimbare doar pentru că se adună 400-500 într-o piață și scandează sunt prea naivi.

Nu se schimbă un om, nu se schimbă un partid sau mai multe partide politice. Schimbarea începe cu mentalitatea fiecăruia și începe de jos. Cum egiptenii nu au creat piramidele începând cu vârful și terminând cu baza ci invers nici la noi nu începi cu capul și termini la coadă.

Oamenii trebuie să fie conștienți că o schimbare nu înseamnă doar cereri. O schimbare necesită timp, mentalități diferite, educarea celor din jur, construirea unui sistem solid de valori morale și etice, implementarea unor instituții publice eficiente, organizarea unui sistem nou de învățământ plus stabilitatea economică de care avem nevoie.

Nu sunt în măsură să vă explic toate lucrurile astea pentru că nu am experiența și mijloacele necesare în aceste domenii pentru a explica ceva. Am doar câteva opinii pe care am vrut să le împărtășesc.

La Auraș găsiți o listă detaliată a lucrurilor care s-au scris în ultimele zile. Un alt punct de vedere găsiți și la Radu Ceucă.

Până se liniștesc apele, o să evit câmpul de bătălie. Nu de altă, dar țin la integritatea mea și am prieteni cărora le-a fost frică să treacă pe la Universitate în perioada asta, mai ales în situația în care nu știau dacă lumea acolo se bate sau doar scandează.

#KobeSystem

Adăugat pe 17.01.2012 în Advertising | Nici un comentariu

Întotdeauna mi-au plăcut oamenii din spatele reclamelor de la Nike și ceea ce creează ei acolo. De fapt și de drept, industria sportivă este întotdeauna o mare mașinărie de marketing. Și bătălia se dă mai mereu între Adidas și Nike, urmați la ceva distanță de Puma și Reebok.

Adevărul este că cei de la Nike m-au fascinat întotdeauna prin reclamele lor simple cu “Just do it”. Și la nivel global nu sunt doar un brand ci un conglomerat foarte bine închegat și gata oricând să-și distrugă competiția. Pe lângă asta, oamenii de la Wieden+Kennedy, au știut mereu cum să atragă masele prin spot-urile lor genial realizate și printr-o strategie foarte bine pusă la punct.

Cum sediile din Portland și din New York sunt strict conectate la pulsul Ligii Nord Americane de baschet, majoritatea vânzărilor de echipament sportiv venind pe filiera – Kobe Bryant, LeBron James sau Kevin Durant, adevărați endorseri și icon-uri la nivel mondial. Dar strategia asta nu e de ieri, de azi. E veche de cel puțin 18-19 ani, din vremea lui Jordan și a liniei de sneakeri Air Jordan.

Iar ultima campanie a celor de la Nike, pur și simplu întărește ideea că Nike trăiește exclusiv din endorseri. Îi pune laolaltă pe Kobe, Kanye West, Serena Williams și Richard Branson într-un fel de reality-show, tipic american, unde oamenii vin pentru entertainment și speranța de a se autodepăși. Practic #KobeSystem, este ideea unei ideologii împărțite de oamenii care vor să învețe ceva de la viață și Kobe este mentorul lor suprem.

Infografic – Istoria filmelor cu Bond în pictograme

Adăugat pe 16.01.2012 în Grafica | Nici un comentariu

Aseară fiind în căutarea unor chestii pentru inspirație, am dat peste infograficul de mai jos. Este un poster creat de Bryan Lenning și redă istoria filmelor cu James Bond prin pictograme. Simplu, curat și minimal. Mi-a plăcut ideea și mi-a dat o idee foarte bună de a implementa ceva în viitorul apropiat.

Bine, eu sunt curios, lăsând la o parte aspectul grafic câți dintre voi recunoașteți doar din pictograme filmele cu Bond. Eu am recunoscut până în 10 și am văzut și mai puține. Vă riscați?

Sursa am găsit-o aici.

Muzica unui graphic designer

Adăugat pe 15.01.2012 în Advertising, Blogging, muzica | Nici un comentariu

În plin proces creativ ai nevoie de acel ceva care să te țină focusat pe ceea ce faci și să nu-ți distragă prea mult atenția de la obiectivul setat în acel moment. Pentru mine e exact acel moment când am nevoie de liniște în jurul meu pentru a face totul bine.

Chiar dacă uneori am o atenție distributivă exagerată și un multitasking de invidiat, pentru mine ca designer muzica mă aduce în starea de care am nevoie în plin proces de creație. Acum poate vă întrebați ce ascultă un graphic designer. Acum fiecare creativ are micile lui obiceiuri și nevoi de exprimare în plin proces. Personal am niște gusturi în materie de muzică foarte ciudate și nu-mi place neapărat un gen sau o formație ci o anumită melodie în parte sau o linie melodică.

Ce ascult până la urmă? În copilărie eram fan hip-hop înrăit și ascultam în draci BUG Mafia și Paraziții. Acum nu pot zice că sunt un fan și dacă ascult ceva hip-hop se întâmplă să fie ceva care exprimă un mesaj aparte. Am în playlist “Tot mai sus“, “Știu deja” și “Space bound“.

Treptat am schimbat cumva placa cu hip-hop-ul și am trecut pe puțin rock, nu neapărat hardcore ci mai mult de bâțâială și de calmat spiritele atunci când mă enervez din diferite motive. Mult rock am experimentat datorită pasiunii pe care o am pentru gaming multe episoade din seria Need For Speed și duologia Max Payne fiind presărate de Poets of fall, 30 seconds to mars, The Prodigy, Killing Joke, Bullet for my Valentine, Disturbed și Vitalic.

Tot influențe cu rockăreala am de la deja clasicul Pro Wrestling (știu că e fake/mă uit pentru singurul scop pentru care a fost creat – home entertainment) câteva din melodiile de intrare ale luptătorilor rămânându-mi întipărite: Metalingus, Voices, We are one și Just Close your Eyes.

În rest melodiile pe care le ascult se întretaie cu o anumită stare pe care o am în momentul X. Ascult Requiem for a dream pentru că îmi dă aceea perspectivă de keep going și are o anumită tonalitate, ascult muzică rusească chiar dacă nu știu prea multă rusă, puțin rock comercial că am câteva melodii favorite și multe soundtrack-uri din filme.

Niciodată manele, muzică difuzată la radio, muzică comercială românească sau bâțâieli de 2 lei.

Sunt curios ce ascultă alți creativi, fie ei copy, art directori, bloggeri, social media entuziaști și alții.

Personal favourite.

Filmul săptămânii – Carnage

Adăugat pe 14.01.2012 în Filme | Nici un comentariu

Cum în ultima vreme mă uit la foarte multe filme am zis că merită să fac și o rubrică special dedicată pentru ele și să nu scriu doar din când în când așa 2-3 fraze și gata. Plus că am descoperit multe filme bune în ultima vreme și vreau să văd cât mă ține să le vizionez pe toate.

Aseară, puțin în fugă am fost la Hollywood Multiplex să văd noul film al lui Roman Polanski, Carnage. De obicei am o problemă cu filmele care se desfășoară într-un singur loc. Nu sunt fanul chestiilor statice și risc să mă plictisesc repede dacă dau de așa ceva.

Însă la Carnage a fostul cu totul altceva. Deși totul se joacă într-o singură scenă, un singur decor, aproape ca într-o piesă de teatru (e ecranizat după o piesă de teatru), nu am avut acel feel de spațiu închis. Asta poate că se datorează și actorilor care de la început până la sfârșit te țin în priză și nu te lasă să pleci de pe scaun până nu se termină filmul.

Carnage e un film despre modul cum două familii încearcă să soluționeze o problemă gravă din punct de vedere etic și moral dar minoră incomparabil cu problemele pe care cele 2 familii le au în esență. De fapt, problema copilului bruscat de alt copil reiese nu din vorba unei adaptări morale la societate ci din modul de comportare al ambelor familii care se resfrânge negativ asupra copiilor.

Polanski a scos în evidență acest mesaj punând în joc 4 actori destul de pricepuți astfel încât să scoată în evidență defectele celor 4 personaje. Alan (Cristoph Waltz – Landa din “Inglorious Basterds”), e avocatul perfect. Om bogat, face parte din înalta societate, își cunoaște bine meseria și pe lângă doza puternică de aroganță are și un sarcasm bine dezvoltat și câteva glume suficient de înțepătoare pentru a stârni pe cineva. Nancy (Kate Winslet) e clișeul perfect de soție a unui om bogat. Întotdeauna părăsită într-un colț, cu multe frustrări pe care și le stapânește cu alcool și o toleranță mascată la bunătate și încercarea de a rezolva lucrurile.

Cealaltă familie îi are în prim plan pe Penelope (Jodie Foster) o scriitoare pasionată de Africa și o casnică convinsă care crede că toate conflictele se pot rezolva pe cale amiabilă și pe Michael (John C. Reilly), soțul prin în patima unei slujbe mediocre și în eternul conflict mamă-copil, presărat cu o frică acută de animale de casă.

Ideea e că în Carnage, rezolvarea unei probleme pe cale amiabilă degenerează în fondul diferitelor clinciuri care se dau între cei 4 protagoniști și nimeni nu știe efectiv cum să încheie conflictul. Tot filmul te lovești de un comic de situație destul de elaborat ceea te ține într-un râs continuu până la final.

Așa că dacă aveți nevoie de o comedie lejeră și vreți să râdeți bine, vă recomand să mergeți la Carnage.

Roata rezoluțiilor, de vineri 13

Adăugat pe 14.01.2012 în Personal | 2 comentarii

Surprizele frumoase vin în zilele de vineri. Bine, nu este întotdeauna o regulă dar câteodată se potrivesc unele chestii. Ieri a fost fatidica zi de Vineri, 13 pentru unii. Pentru mine nu că nu prea cred în superstiții, ghinion, noroc și alte subiecte elaborate în decursul zilei de ieri.

Consider că norocul și ghinionul și-l face omul cu mâna lui. El e conștient de acțiunile sale și efectele acțiunilor sale se răsfrâng asupra lui. Fie pozitiv, fie negativ. End of story.

Ieri eram la birou și la un moment dat am primit un pachet destul de mare pe care scria fragil. Fiind ocupat cu ceva proiecte n-am apucat să-l deschid. Nici aseară când am ajuns acasă după film n-am stat să-l deschid. Pur și simplu n-am mai avut puterea la miezul nopții să-i văd conținutul. Eram curios să văd ce e înauntru dar mi-am stăpânit curiozitatea până astăzi la prânz.

Înarmat cu un cutter, un telefon mobil pe post de cameră video am încercat să fac un unboxing a ceea ce se găsea în cutie și apoi am tras câteva instantanee cu tot conținutul. M-am ales cu un frumos cadou, un fel de roată a rezoluțiilor pe anul curent.

Puteți spune că rezoluțiile țin puțin și de chestia asta cu superstițiile, bine se aseamănă într-un fel și toată lumea știe că orice lucru pe care ți-l propui de revelion nu se va întâmpla dacă nu muncești pentru el sau faci tu orice lucru posibil care duce la îndeplinirea acestuia. Restul înseamnă că te-ai chinuit în van.

Roata rezoluțiilor vine de la theReconcept, un proiect fain de CSR al celor de la Coca-Cola, pe care eu îl admir, deși nu prea am vorbit foarte mult despre el. Din această roată a rezoluțiilor pentru 2012, eu am ales să-mi REgândesc relațiile cu cei din jurul meu. Se întâmplă să pun mare preț pe oameni și pe relațiile cu ei și sunt destui oameni dragi pe care aș vrea să îi țin aproape în acest an.

Țin să le mulțumesc celor de la Coca-Cola pentru acest cadou fain și pentru că fac proiecte mișto de CSR, celor de la Next Advertising pentru că au creat această idee faină cu roata rezoluțiilor și domnișoarei Carmen Albișteanu pentru surpriză.

Închei cu un set de poze făcute mai devreme și cu o melodia care mi-a venit în minte când scriam acest articol. Apropo de superstiții, noroc și ziua de ieri.

[Show as slideshow]

Little Amazing Show by Nokia

Adăugat pe 13.01.2012 în Advertising | Nici un comentariu

Cei de la Nokia încearcă să ne arate că încă nu sunt pe ducă şi pentru promovarea primului smartphone Nokia de pe piaţă cu Windows Mobile, Lumia 800 au ales să meargă pe varianta unei mini serii de 6 episoade a câte 2-3 minute numită “Little Amazing Show”.

N-am găsit agenţia care s-a ocupat de campanie dar imi place ideea de a arăta diferite aspecte şi întâmplări din viaţa de zi cu zi a unor oameni. Plus că episoadele au fost făcute să ruleze pentru piața nord-americană unde Nokia încearcă să-și facă loc printre smartphone-urile deja existent și le oferă clienților primul smartphone Nokia cu tehnologia 4G.

Sincer sunt curios dacă un Nokia cu 4G poate să facă fața unui Galaxy SII, unui HTC Sensation sau altor terminale care se folosesc de ceva timp de LTE și 4G. Poate banii investiți în marketing și advertising o să aducă rezultate. Asta rămâne de văzut.

Mie unul mi-a plăcut episodul despre noapte, dar pe canalul celor de la Nokia găsiți toate cele 6 episoade plus unul bonus.

Skill-uri de birou

Adăugat pe 11.01.2012 în IT | 2 comentarii

Într-o societate în care PC-ul a ajuns ceva indispensabil la locul de muncă, seturile de skill-urile pe care le învățam pentru a ne îndeplini task-urile de zi cu zi în cele mai optime condiții cresc mereu în funcție de necesitățile noastre din acel moment și de dificultatea job-ului în cauză.

Cum nu întotdeauna găsim cele mai bune soluții sau nu știm cum să finalizăm un task cu ajutorul unei operații (câteodată banale) dintr-un soft trebuie să găsim modul optim de a rezolva problema care ni se pune în cale. Pentru aceasta, internetul ne oferă o gamă largă de soluții: de la banalul “caută pe Google”, forumuri deschise pe diferite topicuri până la adevărate tutoriale video care ne explică pas cu pas ceea ce trebuie să facem.

Câți dintre voi nu ați avut spre exemplu probleme în a folosi mail merge-ul din Word, să creați o funcție complexă în Excel sau pur și simplu probleme în setarea unor opțiuni în Power Point. Într-o vreme am întâmpinat multe dificultăți în a folosi pachetul Office și uneori nu erau tutoriale care să mă ajute. Așă că uneori singurul lucru pe care puteam să-l fac era să fiu autodidact. Pentru unii merge, pentru alții nu. Depinde și de cum percep oamenii acest concept și cât de mult li se potrivește. Dacă nu, întotdeauna putem reveni la Google, forumuri și tutoriale.

Că tot am intrat în discuția aceasta cu tutoriale, Maguay are un program foarte mișto împreună cu IT Learning prin care orice achiziție a unui sistem de calcul Maguay cu Windows 7 și Office 2010, primiți acces gratuit la tutorialele de folosire a sistemului de operare proaspăt instalat și a pachetului Office aferent. Mai multe detalii găsiți în comunicatul de aici.

Partea frumoasă este că am ceva pentru voi. Am un cod de acces pe platforma Office-Learning, celui sau celei care îmi va spune într-un comentariu care a fost cel mai mare obstacol de care v-ați lovit în folosirea Windows-ului sau a suitei Office și cum ați rezolvat problema. Cel mai creativ comentariu va primi codul de acces și posibilitatea de a cunoaște mult mai bine softurile de pe PC/laptop cu tutorialele din baza de date aferentă.

Notă: Concursul ține de azi până duminică, 15 ianuarie, ora 23.59. Atunci trag linie și o să aleg fericitul câștigător. Tot ce vă rog e că dacă comentați să o faceți cu un nume și o adresă de e-mail validă pentru a vă putea contacta în caz de câștig.